Valoarea mea nu stă-n averi,
Sau ale trupului puteri,
Ci-n ale dragostei dureri
La Calvar.
Valoare n-am că-s înzestrat,
Nici că-s înfrânt sau înălţat,
Ci-n sângele cel sfânt, vărsat
La Calvar.
Doar Cristos mi-e bucurie,
Apă vie, și comoara mea!
Mă încred în El, nu-n altul,
Căci numai El îmi umple inima!
Precum pier florile din câmp,
Se duc și ani, și faimă-n vânt,
Dar veșnicia stă chemând
La Calvar.
Cum să mă laud cu averi,
Cu cele omenești ce pier?
Mă laud că-L cunosc pe El
La Calvar.
Două minuni declar voios:
Nevrednic sunt, dar valoros,
Iar prețu-mi l-a plătit Cristos
La Calvar!